Nu pretind niciodata ca as fi atotstiutor in filosofia vietii si a existentei, insa experienta de viata de pana acum mi-a aratat suficiente cat sa imi formez pareri despre ce ma inconjoara, pareri pe care rar le gresesc.
Intrebat fiind cum de vad atat de simplu cum sunt cei din jurul meu, am raspuns intotdeuna: “cunoaste-te pe tine insuti prima oara iar apoi ii vei cunoaste si pe ceilalti”
Nu pot accepta fara obiectii de orice fel ceea ce vad in jurul meu, ceea ce tinde sa fie societatea. Mai mult, refuz poate sa ma integrez in ea si sa fiu ca ea. Poate sunt un conservator de idei, principii, valori si caracter, poate sunt old fashion, insa imi e bine asa si mai important, ma ajuta sa ma ghidez singur in viata fara sa fac greseli prea mari.
Am incercat de-a lungul timpului sa ma integrez in acesta societate, insa am esuat lamentabil si asta pentru ca nu gasim puncte comune, eu si societatea. Asa ca am renuntat. Mi-a ramas decat un gust amar si dispretul fata de anormal. Anormal ce a devenit normal. Oare este normal ce se intampla cu societatea? Am sincere indoieli asa ca prefer sa raman anormal intr-o lume “normala”.
Nu sunt un om credincios, nu cred in Dumnezeu si mai important, nu am nevoie sa cred in zei si omuleti de dupa nori care ne vecheaza bunul mers al societatii dar raman impasibili. Da, am crezut, pana pe la 6-7 ani, cat eram naiv si inca un copil. Cu timpul am realizat ceea ce majoritatea societatii nu poate accepta si anume ca lumea nu e guvernata de zei, ci de oameni. Nu ne urmareste nimeni de sus, nu ne pedepseste nimeni pentru razboaie, crime si violuri. Omul prin constructie are nevoie sa creada in forte supranaturale pe care oricum nu le poate intelege, daca nu ar crede ca, ceva exista acolo sus, nu si-a putea imagina existenta. Omul, trebuie sa recunoastem, este cea mai inteligenta fiinta dar si cea mai slaba si naiva. Citez: “Pamântul e singurul loc in care se poate crea Paradisul.” O. Paler
Traieste fiecare clipa asa cum ti-ai dori, oricand poate fi ultima. Nu exista viata de apoi, nu exista paradisul cerurilor, exista doar prezentul, Terra. Ce faci cu viata ta depinde in cea mai mare masura numai de tine. Vrei sa fi cineva, lupta sa ajungi unde vrei, vrei sa lasi totul la voia intamplarii? Atunci nu te astepta sa ajungi unde ti-ai dorii. “Daca nimic nu justifica moartea, viata are toate justificarile.”
O. Paler spune in Convorbiri cu O. Paler “Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a o gandi.” , din pacate, eu fac opusul, iar poate ca pentru asta platesc un anumit pret si acela este dispretul fata de ce ma inconjoara.
Detest sa ma uit la televizor, pentru ca ma ingrozesc, insa am ajuns sa ma uit uneori doar ca sa mai adaug cateva motive pentru care sa dispretuiesc si mai mult societatea. Hilar, nu?
